36. Şi era Ana, o profetesă, fata lui Fanuel, din tribul lui Aşer; ea era foarte înaintată în vârstă şi trăise cu un soţ şapte ani după fecioria ei;
37. Şi ea fusese văduvă timp de aproape optzeci şi patru de ani, care nu se depărta de templu; ci servea cu posturi şi rugăciuni noapte şi zi.
38. Şi, venind ea în acel moment, a adus mulţumiri la fel Domnului şi a vorbit despre el tuturor celor ce aşteptau răscumpărarea în Ierusalim.
39. Şi, după ce au îndeplinit toate conform legii Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret.
40. Iar copilul creştea şi se întărea în duh, umplut cu înţelepciune; şi harul lui Dumnezeu era peste el.
41. Şi părinţii lui se duceau la Ierusalim în fiecare an, la sărbătoarea paştelui.
42. Şi când el avea doisprezece ani, au urcat la Ierusalim, după obiceiul sărbătorii.
43. Şi după ce au împlinit zilele, pe când se întorceau ei, copilul Isus a rămas în Ierusalim; şi Iosif şi mama lui nu au ştiut.
44. Iar ei, presupunând că el este printre călători, au mers cale de o zi; şi l-au căutat printre rude şi cunoscuţi.
45. Şi negăsindu-l, s-au întors înapoi la Ierusalim, căutându-l.
46. Şi s-a întâmplat, că după trei zile l-au găsit în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, deopotrivă ascultându-i şi punându-le întrebări.
47. Şi toţi care îl auzeau, erau înmărmuriţi de înţelegerea şi răspunsurile lui.
48. Şi când l-au văzut, au fost uimiţi şi mama lui i-a spus: Fiule, de ce te-ai purtat astfel cu noi? Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat, mâhnindu-ne.
49. Şi le-a spus: Cum se face că m-aţi căutat? Nu ştiaţi că trebuie să fiu în cele ale Tatălui meu?
50. Şi ei nu au înţeles vorba pe care le-o spusese.