14. Vă spun, mai degrabă acesta s-a coborât acasă declarat drept decât celălalt, pentru că fiecare înălţându-se pe sine însuşi, va fi umilit; şi cel ce se umileşte pe sine însuşi, va fi înălţat.
15. Şi i-au adus şi nişte prunci, ca să îi atingă; dar când discipolii au văzut, i-au mustrat.
16. Dar Isus i-a chemat şi a spus: Lăsaţi copilaşii să vină la mine şi nu îi opriţi; fiindcă a unora ca ei este împărăţia lui Dumnezeu.
17. Adevărat vă spun: Oricine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, nicidecum nu va intra în ea.
18. Şi un anumit conducător l-a întrebat, spunând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţă eternă?
19. Iar Isus i-a spus: De ce mă numeşti bun? Nimeni nu este bun decât unul, Dumnezeu.
20. Ştii poruncile: Nu comite adulter, Nu ucide, Nu fura, Nu aduce mărturie falsă, Onorează pe tatăl tău şi pe mama ta.
21. Iar el a spus: Toate acestea le-am păzit din tinereţea mea.
22. Şi, când a auzit Isus acestea, i-a spus: Totuşi îţi lipseşte un lucru; vinde tot ce ai şi împarte la săraci şi vei avea tezaur în cer; şi vino, urmează-mă.
23. Dar el, când a auzit acestea, s-a întristat foarte mult; fiindcă era foarte bogat.
24. Iar Isus, când a văzut că el s-a întristat foarte mult, a spus: Cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei ce au bogăţii!
25. Fiindcă este mai uşor pentru o cămilă să treacă prin urechea acului, decât pentru un om bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu.
26. Iar cei ce au auzit, au spus: Atunci cine poate fi salvat?