10. Doi oameni s-au urcat la templu să se roage; unul fariseu şi celălalt vameş.
11. Fariseul a stat în picioare şi s-a rugat astfel în el însuşi: Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt precum ceilalţi oameni, jecmănitori, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca acest vameş.
12. Eu postesc de două ori într-o săptămână, dau zeciuială din tot ce obţin.
13. Şi vameşul, stând deoparte în picioare, nu a voit să ridice nici ochii spre cer, ci se bătea în piept, spunând: Dumnezeule, fii milostiv cu mine, un păcătos.
14. Vă spun, mai degrabă acesta s-a coborât acasă declarat drept decât celălalt, pentru că fiecare înălţându-se pe sine însuşi, va fi umilit; şi cel ce se umileşte pe sine însuşi, va fi înălţat.
15. Şi i-au adus şi nişte prunci, ca să îi atingă; dar când discipolii au văzut, i-au mustrat.
16. Dar Isus i-a chemat şi a spus: Lăsaţi copilaşii să vină la mine şi nu îi opriţi; fiindcă a unora ca ei este împărăţia lui Dumnezeu.
17. Adevărat vă spun: Oricine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, nicidecum nu va intra în ea.
18. Şi un anumit conducător l-a întrebat, spunând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţă eternă?
19. Iar Isus i-a spus: De ce mă numeşti bun? Nimeni nu este bun decât unul, Dumnezeu.