Vechiul Testament

Noul Testament

Luca 17:1-13 Fidela 2013 (RFB13)

1. Atunci le-a spus discipolilor: Este imposibil să nu vină poticnirile; dar vai aceluia prin care vin!

2. Ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar lega în jurul gâtului o piatră de moară şi să fie aruncat în mare, decât să poticnească pe unul dintre aceşti micuţi.

3. Luaţi seama la voi înşivă şi dacă fratele tău încalcă legea împotriva ta, mustră-l; şi dacă se pocăieşte, iartă-l.

4. Şi dacă încalcă legea împotriva ta de şapte ori într-o zi şi de şapte ori într-o zi se întoarce la tine, spunând: Mă pocăiesc; iartă-l.

5. Şi apostolii au spus Domnului: Măreşte-ne credinţă.

6. Iar Domnul a spus: Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi spune acestui sicomor: Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare; şi ar asculta de voi.

7. Dar care dintre voi, având un rob arând sau păstorind vitele, îi va spune îndată după ce vine din câmp: Mergi şi şezi la masă?

8. Şi nu îi va spune mai degrabă: Pregăteşte-mi ceva să mănânc şi încinge-te şi serveşte-mi, până voi mânca şi voi bea; şi după acestea, vei mânca şi vei bea tu?

9. Îi mulţumeşte acelui rob, pentru că a făcut ce îi fusese poruncit? Consider că nu.

10. Tot aşa şi voi, când veţi fi făcut toate cele poruncite vouă, să spuneţi: Suntem robi nefolositori, am făcut ce era datoria noastră să facem.

11. Şi s-a întâmplat, pe când mergea el la Ierusalim, că a trecut prin mijlocul Samariei şi Galileii.

12. Şi când a intrat într-un anumit sat, l-au întâlnit zece bărbaţi leproşi, care stăteau departe în picioare;

13. Şi ei şi-au ridicat vocea, spunând: Isuse, Stăpâne, ai milă de noi.

Citiți capitolul complet Luca 17