21. Şi dorind să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; mai mult şi câinii veneau şi îi lingeau rănile.
22. Şi s-a întâmplat că cerşetorul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam; şi bogatul a murit de asemenea şi a fost îngropat;
23. Şi în iad îşi ridică ochii, fiind în chinuri; şi vede pe Avraam de departe şi pe Lazăr în sânul lui.
24. Şi a strigat şi a spus: Tată Avraame, ai milă de mine şi trimite pe Lazăr ca să îşi înmoaie vârful degetului în apă şi să îmi răcorească limba, pentru că sunt chinuit în această flacără.
25. Dar Avraam i-a spus: Fiule, aminteşte-ţi că tu în timpul vieţii tale, ai primit lucrurile tale bune şi tot aşa, Lazăr pe cele rele; dar acum este mângâiat, iar tu eşti chinuit.
26. Şi pe lângă toate acestea, între noi şi voi este stabilită o prăpastie mare; aşa că cei ce voiesc să treacă de aici la voi, nu pot; nici cei de acolo să treacă la noi.
27. Atunci a spus: De aceea te rog tată, să îl trimiţi la casa tatălui meu;
28. Fiindcă am cinci fraţi; ca el să le adeverească, pentru ca nu cumva să vină şi ei în acest loc de chin.
29. Avraam i-a spus: Au pe Moise şi pe profeţi; să îi asculte pe ei.
30. Dar el a spus: Nu, tată Avraame; ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.
31. Iar el i-a spus: Dacă nu ascultă pe Moise şi pe profeţi, nu vor fi convinşi nici chiar dacă ar învia cineva dintre morţi.