28. Dar el s-a mâniat şi a refuzat să intre; de aceea tatăl său, ieşind, îl ruga să intre.
29. Dar el, răspunzând, i-a zis tatălui său: Iată, de aceşti mulţi ani te servesc, nici nu ţi-am încălcat porunca niciodată; şi totuşi, mie niciodată nu mi-ai dat un ied să mă veselesc cu prietenii mei;
30. Dar când a sosit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat bunurile cu curvele, ai tăiat pentru el viţelul îngrăşat.
31. Iar el i-a spus: Fiule, tu eşti întotdeauna cu mine şi tot ce am este al tău.
32. Dar se cuvenea să ne veselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort şi este iarăși viu; şi era pierdut şi este găsit.