14. Iar el i-a spus: Omule, cine m-a pus judecător sau împărţitor peste voi?
15. Şi le-a spus: Fiţi atenţi şi păziţi-vă de lăcomie, pentru că viaţa omului nu stă în abundenţa bunurilor lui.
16. Şi le-a spus o parabolă, zicând: Pământul unui anumit om bogat a rodit mult;
17. Şi se gândea în el însuşi, spunând: Ce voi face, pentru că nu mai am loc unde să îmi adun roadele?
18. Şi a spus: Aceasta voi face: voi dărâma grânarele mele şi le voi zidi mai mari; şi acolo voi aduna toate roadele mele şi bunurile mele.
19. Şi voi spune sufletului meu: Suflete, ai multe bunuri strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te.
20. Dar Dumnezeu i-a spus: Nebunule, în această noapte ţi se va cere sufletul de la tine; şi cele pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?
21. Aşa este cel ce strânge tezaure pentru el şi nu este bogat faţă de Dumnezeu.
22. Şi le-a spus discipolilor săi: De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră, ce veţi mânca; nici pentru trup, ce veţi îmbrăca.
23. Viaţa este mai mult decât mâncarea, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea.
24. Uitaţi-vă cu atenţie la corbi, pentru că nici nu seamănă, nici nu seceră; aceştia nu au nici depozit, nici grânar; şi Dumnezeu le dă mâncare; cu cât mai valoroşi sunteţi voi decât păsările?
25. Şi care dintre voi, îngrijorându-se, poate adăuga la statura lui un cot?