20. Totuşi nu vă bucuraţi în aceasta, că duhurile vă sunt supuse; ci, mai degrabă, bucuraţi-vă pentru că numele voastre sunt scrise în cer.
21. În acea oră Isus s-a bucurat în duh şi a spus: Îţi mulţumesc, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi prevăzători şi le-ai revelat pruncilor. Da, Tată, pentru că aşa este plăcut înaintea ta.
22. Toate mi-au fost date de Tatăl meu; şi nimeni nu ştie cine este Fiul, decât Tatăl; şi cine este Tatăl, decât Fiul şi acela căruia Fiul voieşte să îl reveleze.
23. Şi s-a întors spre discipoli şi a spus deoparte: Binecuvântaţi sunt ochii care văd cele ce vedeţi voi;
24. Fiindcă vă spun că mulţi profeţi şi împăraţi au dorit să vadă cele ce vedeţi voi şi nu au văzut; şi să audă cele ce auziţi şi nu au auzit.
25. Şi iată, un anumit învăţător al legii s-a sculat şi l-a ispitit, spunând: Învăţătorule, ce să fac să moştenesc viaţă eternă?
26. Şi i-a spus: Ce este scris în lege? Cum citeşti?
27. Şi răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta şi cu toată mintea ta şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
28. Şi i-a zis: Drept ai răspuns; fă aceasta şi vei trăi.
29. Dar el, voind să se declare drept, i-a spus lui Isus: Şi cine este aproapele meu?
30. Şi Isus, răspunzând, a zis: Un anumit om s-a coborât din Ierusalim la Ierihon şi a căzut printre tâlhari, care l-au dezbrăcat şi l-au rănit şi au plecat lăsându-l aproape mort.
31. Şi din întâmplare, cobora un anumit preot pe acea cale; şi când l-a văzut, a trecut înainte pe cealaltă parte.