1. Întrucât mulţi s-au angajat să pună în ordine o istorisire despre acele lucruri care sunt pe deplin crezute printre noi,
2. Chiar aşa cum ni le-au încredinţat cei care au fost de la început martori oculari şi servitori ai cuvântului,
3. Mi s-a părut bine şi mie, înţelegând toate cu acurateţe de la început, să ţi le scriu în ordine, preaalesule Teofil,
4. Ca să cunoşti certitudinea lucrurilor în care ai fost învăţat.
5. A fost în zilele lui Irod, împăratul Iudeii, un anumit preot numit Zaharia, din rândul lui Abia; şi soţia lui era dintre fiicele lui Aaron, şi numele ei era Elisabeta.
6. Şi amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând ireproşabil în toate poruncile şi rânduielile Domnului.
7. Şi ei nu aveau copil, pentru că Elisabeta era stearpă; şi amândoi erau mult înaintaţi în vârstă.
8. Dar s-a întâmplat, pe când el împlinea serviciul de preot înaintea lui Dumnezeu, la rândul grupului său,
9. Conform obiceiului serviciului preoţesc, i-a venit rândul să ardă tămâie când intra în templul Domnului.
10. Şi toată mulţimea poporului se ruga afară în timpul tămâierii.
11. Şi i s-a arătat un înger al Domnului, stând în picioare la dreapta altarului tămâierii.
12. Şi când Zaharia l-a văzut, s-a tulburat şi frică a căzut peste el.
13. Dar îngerul i-a spus: Nu te teme Zaharia; fiindcă rugăciunea ta este ascultată; şi soţia ta Elisabeta îţi va naşte un fiu şi îi vei pune numele Ioan.
14. Şi tu vei avea bucurie şi veselie; şi mulţi se vor bucura la naşterea lui.
15. Fiindcă va fi mare înaintea Domnului şi nicidecum nu va bea nici vin, nici băutură tare; şi va fi umplut cu Duhul Sfânt, chiar din pântecele mamei sale.
16. Şi pe mulţi dintre copiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor.
17. Şi el va merge înaintea lui, în duhul şi puterea lui Ilie, să întoarcă inimile părinţilor la copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea celor drepţi; să pregătească un popor înzestrat pentru Domnul.
18. Şi Zaharia i-a spus îngerului: Prin ce voi şti aceasta? Fiindcă eu sunt bătrân şi soţia mea este mult înaintată în anii ei.
19. Şi îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gabriel, care stau în picioare în prezenţa lui Dumnezeu; şi sunt trimis să vorbesc cu tine şi să îţi anunţ aceste veşti bune.
20. Şi iată, vei fi mut şi nu vei fi în stare să vorbeşti, până în ziua când se vor face acestea, pentru că nu crezi cuvintele mele, care vor fi împlinite la timpul lor.
21. Şi poporul îl aştepta pe Zaharia şi se mira că el întârzia atât în templu.
22. Şi când a ieşit nu a putut să vorbească cu ei; şi au priceput că văzuse o viziune în templu; fiindcă el le făcea semne şi a rămas fără cuvinte.
23. Şi s-a întâmplat că, imediat ce s-au împlinit zilele serviciului său, s-a dus acasă.
24. Iar după zilele acelea Elisabeta, soţia lui, a rămas însărcinată şi s-a ascuns cinci luni, spunând:
25. Astfel s-a purtat cu mine Domnul în zilele în care s-a uitat spre mine, ca să îmi ia ocara dintre oameni.
26. Iar în luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret,
27. La o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David; şi numele fecioarei era Maria.
28. Şi îngerul a intrat la ea şi a spus: Bucură-te, cea privilegiată: Domnul este cu tine; binecuvântată eşti tu între femei.
29. Iar când l-a văzut, ea a fost tulburată de cuvintele lui şi cugeta ce fel de salutare ar fi aceasta.
30. Şi îngerul i-a spus: Nu te teme, Maria; fiindcă ai găsit favoare la Dumnezeu.
31. Şi iată, vei rămâne însărcinată în pântecele tău şi vei naşte un fiu şi îi vei pune numele Isus.
32. El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul tatălui său David.
33. Şi va domni peste casa lui Iacob pentru totdeauna; şi cât despre împărăţia lui, ea nu va avea sfârşit.
34. Atunci Maria i-a spus îngerului: Cum va fi aceasta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?
35. Şi îngerul a răspuns şi i-a zis: Duhul Sfânt va veni peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea şi cel sfânt care se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.
36. Şi iată, Elisabeta, ruda ta, a rămas şi ea însărcinată cu un fiu la bătrâneţea ei; şi aceasta este a şasea lună pentru ea, care era numită stearpă.
37. Căci la Dumnezeu nimic nu va fi imposibil.
38. Iar Maria a spus: Iată, roaba Domnului; fie-mi după cuvântul tău. Şi îngerul a plecat de la ea.
39. Iar Maria s-a sculat în acele zile şi a plecat cu grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda.
40. Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta.
41. Şi s-a întâmplat că, de cum a auzit Elisabeta salutul Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei; şi Elisabeta a fost umplută cu Duhul Sfânt;
42. Şi a vorbit cu voce tare şi a spus: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.
43. Şi de unde îmi este aceasta, ca mama Domnului meu să vină la mine?
44. Căci iată, de cum a ajuns sunetul salutului tău la urechile mele, pruncul a săltat în pântecele meu de bucurie.
45. Şi binecuvântată este cea care a crezut, pentru că va fi o împlinire a lucrurilor care i-au fost spuse din partea Domnului.
46. Şi Maria a spus: Sufletul meu preamăreşte pe Domnul,
47. Şi duhul meu s-a bucurat în Dumnezeu, Salvatorul meu.
48. Pentru că a privit spre starea înjosită a roabei sale; căci, iată, de acum încolo, toate generaţiile mă vor numi binecuvântată,
49. Pentru că cel puternic mi-a făcut lucruri mari; şi sfânt este numele lui.
50. Şi mila lui este peste cei ce se tem de el din generaţie în generaţie.
51. A arătat putere cu braţul lui; a risipit pe cei mândri în imaginaţia inimii lor.
52. A doborât pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei de rând.
53. A săturat pe cei flămânzi cu bunătăţi; şi pe cei bogaţi i-a trimis fără nimic.
54. A ajutat pe servitorul său Israel, în amintirea milei sale;
55. După cum le-a vorbit părinţilor noştri, lui Avraam şi seminţei sale pentru totdeauna.
56. Şi Maria a rămas cu ea cam trei luni; şi s-a întors acasă.
57. Iar Elisabetei i s-a împlinit timpul să nască; şi a născut un fiu.
58. Şi vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare milă faţă de ea; şi se bucurau cu ea.
59. Şi s-a întâmplat în a opta zi că au venit să circumcidă copilul; şi l-au numit Zaharia, după numele tatălui său.
60. Şi mama lui a răspuns şi a zis: Nu, ci se va numi Ioan.
61. Şi i-au spus: Nimeni din rudeniile tale nu este numit aşa.
62. Şi făceau semne tatălui său, despre cum ar voi să îl numească.
63. Şi a cerut o tăbliţă de scris şi a scris, spunând: Numele lui este Ioan. Şi toţi s-au minunat.
64. Şi gura lui a fost deschisă imediat şi limba lui dezlegată şi a vorbit, lăudând pe Dumnezeu.
65. Şi frică a venit peste toţi cei ce locuiau împrejurul lor; şi toate aceste cuvinte au fost vestite prin tot ţinutul muntos al Iudeii.
66. Şi toţi cei ce le-au auzit, le-au păstrat în inimile lor, spunând: Ce fel de copil va fi acesta? Şi mâna Domnului era cu el.
67. Şi Zaharia, tatăl lui, a fost umplut cu Duhul Sfânt şi a profeţit, spunând:
68. Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel, pentru că a vizitat şi a răscumpărat pe poporul său,
69. Şi ne-a ridicat un corn al salvării în casa servitorului său, David,
70. Aşa cum vorbise prin gura sfinţilor săi profeţi, care fuseseră de când lumea a început;
71. Ca să fim salvaţi de duşmanii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc;
72. Să înfăptuiască mila promisă părinţilor noştri şi să îşi amintească sfântul lui legământ;
73. Jurământul pe care i l-a jurat tatălui nostru Avraam,
74. Că ne va da, fiind noi scăpaţi din mâna duşmanilor noştri, să îi servim fără frică,
75. În sfinţenie şi dreptate înaintea lui, toate zilele vieţii noastre.
76. Şi tu copile, vei fi chemat profet al celui Preaînalt; fiindcă vei merge înaintea feţei Domnului, să pregăteşti căile lui;
77. Să dai cunoştinţa salvării poporului său, prin iertarea păcatelor lor,
78. Prin blânda milă a Dumnezeului nostru; prin care răsăritul din înalt ne-a vizitat,
79. Să dea lumină celor ce şed în întuneric şi în umbra morţii, să ne îndrepte picioarele pe calea păcii.
80. Iar copilul a crescut şi s-a întărit în duh şi a fost în pustiuri până în ziua arătării sale înaintea lui Israel.