5. Şi Moise, în lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe unele ca acestea. Dar tu ce spui?
6. Spuneau aceasta, ispitindu-l, ca să îl acuze. Dar Isus, aplecându-se jos, scria cu degetul pe pământ de parcă nu îi auzea.
7. Şi în timp ce continuau să îl întrebe, s-a ridicat şi le-a spus: Acela care este fără păcat dintre voi, să arunce primul cu piatra în ea.
8. Şi, aplecându-se jos din nou, scria pe pământ.
9. Şi cei ce au auzit, fiind condamnați de conştiinţa lor, au ieşit unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la ultimii. Şi Isus a rămas singur; şi femeia stând în mijloc.
10. Când s-a ridicat Isus şi nu a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, i-a spus: Femeie, unde sunt aceia, acuzatorii tăi? Nimeni nu te-a condamnat?
11. Iar ea a spus: Nimeni, Doamne. Şi Isus i-a spus: Nici eu nu te condamn; du-te şi nu mai păcătui.
12. Atunci Isus le-a vorbit din nou, spunând: Eu sunt lumina lumii; cel ce mă urmează nicidecum nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.
13. De aceea fariseii i-au spus: Tu aduci mărturie despre tine însuţi; mărturia ta nu este adevărată.
14. Isus a răspuns şi le-a zis: Deşi eu aduc mărturie despre mine însumi, mărturia mea este adevărată pentru că ştiu de unde am venit şi unde mă duc, dar voi nu puteţi spune de unde vin şi unde mă duc.
15. Voi judecaţi conform cărnii; eu nu judec pe nimeni.
16. Şi chiar dacă eu judec, judecata mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci eu şi Tatăl care m-a trimis.