14. Atunci oamenii aceia, când au văzut miracolul pe care îl făcuse Isus, au spus: Într-adevăr acesta este profetul ce trebuia să vină în lume.
15. De aceea Isus, ştiind că sunt gata să vină să îl ia cu forţa să îl facă împărat, s-a dus din nou pe munte, numai el singur.
16. Iar când s-a făcut seară, discipolii lui au coborât la mare.
17. Şi s-au urcat într-o corabie şi au trecut marea spre Capernaum. Şi deja se făcuse întuneric şi Isus tot nu venise la ei.
18. Şi marea s-a întărâtat pentru că sufla un vânt puternic.
19. Şi după ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, ei îl văd pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-se de corabie, şi s-au temut.
20. Dar el le-a spus: Eu sunt; nu vă temeţi.
21. Atunci cu voie bună l-au primit în corabie; şi îndată corabia a sosit la ţărmul spre care mergeau.
22. A doua zi, când mulţimea care stătea de cealaltă parte a mării a văzut că acolo nu era nicio altă corabie decât aceea în care se urcaseră discipolii lui, şi că Isus nu intrase cu discipolii lui în corabie, ci discipolii plecaseră singuri cu ea;
23. (Dar din Tiberiada au venit alte corăbii aproape de locul unde mâncaseră pâinea, după ce Domnul mulţumise).