1. În prima zi a săptămânii Maria Magdalena a venit dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric şi a văzut piatra luată de pe mormânt.
2. Atunci a alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus şi le-a spus: Au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus.
3. De aceea Petru şi celălalt discipol au ieşit şi au venit la mormânt.
4. Au alergat astfel amândoi împreună şi celălalt discipol l-a întrecut pe Petru şi a ajuns primul la mormânt.
5. Şi, aplecându-se şi uitându‑se înăuntru, a văzut fâşiile de pânză de in întinse pe jos; totuşi nu a intrat.
6. Atunci a venit Simon Petru urmându-l şi a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză de in întinse pe jos.
7. Iar ştergarul, care fusese pe capul lui, nu era întins jos cu fâşiile de pânză de in, ci la o parte, împăturit într-un loc.
8. Atunci a intrat şi celălalt discipol, care a ajuns primul la mormânt şi a văzut şi a crezut.
9. Pentru că nu ştiau încă scriptura că el trebuia să învie dintre morţi.
10. Apoi discipolii s-au întors din nou la ei acasă.
11. Dar Maria stătea în picioare afară lângă mormânt, plângând; şi pe când plângea s-a aplecat şi a privit în mormânt.
12. Şi a văzut doi îngeri în alb, şezând unul la cap şi altul la picioare, unde fusese pus trupul lui Isus.
13. Şi ei i-au spus: Femeie, de ce plângi? Ea le-a spus: Pentru că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde l-au pus.
14. Şi după ce a spus acestea, s-a întors înapoi şi a văzut pe Isus stând în picioare, dar nu ştia că este Isus.
15. Isus i-a spus: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea, presupunând că este grădinarul, i-a spus: Domnule, dacă l-ai dus, spune-mi unde l-ai pus şi îl voi lua.
16. Isus i-a spus: Maria. Ea, întorcându-se, i-a spus: Rabuni; care înseamnă, Stăpânule.