20. Adevărat, adevărat vă spun că: Voi veţi plânge şi veţi jeli, dar lumea se va bucura; şi vă veţi întrista, dar întristarea voastră va deveni bucurie.
21. Femeia când are durerile naşterii are întristare, pentru că i-a venit timpul; dar după ce a născut copilul nu îşi mai aminteşte de necaz, din cauza bucuriei că s-a născut un om în lume.
22. Şi acum de aceea aveţi întristare; dar vă voi vedea din nou şi inima voastră se va bucura şi bucuria voastră nimeni nu o ia de la voi.
23. Şi în ziua aceea nu mă veţi întreba nimic. Adevărat, adevărat vă spun că: Orice veţi cere de la Tatăl în numele meu, vă va da.
24. Până acum nu aţi cerut nimic în numele meu; cereţi şi veţi primi, ca bucuria voastră să fie deplină.
25. V-am spus acestea în parabole; dar vine timpul când nu vă voi mai vorbi în parabole, ci vă voi arăta deschis despre Tatăl.
26. În ziua aceea veţi cere în numele meu şi nu vă spun că eu îl voi ruga pe Tatăl pentru voi,
27. Fiindcă Tatăl însuşi vă iubeşte, pentru că voi m-aţi iubit şi aţi crezut că eu am ieşit de la Dumnezeu.
28. Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume; din nou las lumea şi mă duc la Tatăl.
29. Discipolii săi i-au spus: Iată acum vorbeşti deschis şi nu spui nicio parabolă.
30. Acum suntem siguri că ştii toate şi nu ai nevoie să te întrebe cineva; prin aceasta credem că ai ieşit de la Dumnezeu.
31. Isus le-a răspuns: Acum credeţi?
32. Iată, vine timpul şi acum a venit, ca să fiţi risipiţi fiecare la ale lui şi mă veţi lăsa singur; şi totuşi nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu mine.
33. V-am spus acestea ca în mine să aveţi pace. În lume veţi avea necaz; dar îndrăzniţi, eu am învins lumea.