48. Dacă îl lăsăm astfel în pace, toţi vor crede în el şi vor veni romanii şi ne vor lua deopotrivă şi locul şi naţiunea.
49. Dar unul dintre ei, Caiafa, fiind marele preot în acel an, le-a spus: Voi nu ştiţi nimic,
50. Nici nu gândiţi că este în folosul nostru să moară un singur om pentru popor şi să nu piară toată naţiunea?
51. Dar nu a spus aceasta de la el, ci, fiind mare preot în anul acela, a profeţit că Isus avea să moară pentru naţiune;
52. Şi nu numai pentru acea naţiune, ci şi ca să adune într-unul singur pe copiii lui Dumnezeu, cei risipiţi.
53. De aceea din acea zi s-au sfătuit ca să îl ucidă.
54. De aceea Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim, şi a stat acolo cu discipolii săi.
55. Iar paştele iudeilor era aproape, şi mulţi au urcat din ţară la Ierusalim înainte de paşte, ca să se purifice.
56. Atunci ei îi căutau pe Isus şi au vorbit între ei, stând în picioare în templu: Ce gândiţi voi, că nicidecum nu va veni la sărbătoare?