30. Şi Isus nu venise încă în sat, ci era în locul unde îl întâmpinase Marta.
31. Atunci iudeii, care erau cu ea în casă şi o mângâiau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă şi a ieşit, au urmat-o, spunând: Se duce la mormânt ca să plângă acolo.
32. Atunci Maria, când a ajuns unde era Isus, l-a văzut şi a căzut la picioarele lui, spunându-i: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.
33. De aceea Isus, când a văzut-o plângând, şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând, a gemut în duhul lui şi s-a tulburat.
34. Şi a spus: Unde l-aţi pus? I-au spus: Doamne, vino şi vezi.
35. Isus plângea.
36. Atunci iudeii au spus: Iată, cât îl iubea!
37. Iar unii dintre ei au spus: Nu putea acesta, care a deschis ochii orbului, să fi făcut ca nici acesta să nu fi murit?
38. Isus de aceea, gemând din nou în el însuşi, vine la mormânt. Şi era o peşteră şi o piatră era aşezată peste ea.
39. Isus a spus: Luaţi piatra la o parte. Marta, sora mortului, i-a spus: Doamne, deja miroase greu, fiindcă este mort de patru zile.
40. Isus i-a spus: Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?
41. Atunci au luat piatra de unde era pus mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus şi a spus: Tată, îţi mulţumesc că m-ai auzit.
42. Şi eu am ştiut că totdeauna mă asculţi; dar am spus aceasta din cauza mulţimii care stă împrejur, ca să creadă că tu m-ai trimis.
43. Şi, spunând acestea, a strigat cu voce tare: Lazăre, vino afară.
44. Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu fâşii de pânză, şi faţa îi era înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a spus: Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.
45. Atunci mulţi dintre iudei, care au venit la Maria şi au văzut cele ce a făcut Isus, au crezut în el.
46. Dar unii dintre ei au mers la farisei şi le-au spus cele ce a făcut Isus.
47. Atunci preoţii de seamă şi fariseii au adunat consiliul şi au spus: Ce facem? Pentru că omul acesta face multe miracole.
48. Dacă îl lăsăm astfel în pace, toţi vor crede în el şi vor veni romanii şi ne vor lua deopotrivă şi locul şi naţiunea.
49. Dar unul dintre ei, Caiafa, fiind marele preot în acel an, le-a spus: Voi nu ştiţi nimic,