27. Da, Doamne, i-a spus ea: Eu cred că tu eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.
28. Şi, spunând acestea, s-a dus şi a chemat-o pe Maria, sora ei, pe ascuns, spunând: Învăţătorul a venit şi te cheamă.
29. Imediat ce ea a auzit, s-a ridicat repede şi a venit la el.
30. Şi Isus nu venise încă în sat, ci era în locul unde îl întâmpinase Marta.
31. Atunci iudeii, care erau cu ea în casă şi o mângâiau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă şi a ieşit, au urmat-o, spunând: Se duce la mormânt ca să plângă acolo.
32. Atunci Maria, când a ajuns unde era Isus, l-a văzut şi a căzut la picioarele lui, spunându-i: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.
33. De aceea Isus, când a văzut-o plângând, şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând, a gemut în duhul lui şi s-a tulburat.
34. Şi a spus: Unde l-aţi pus? I-au spus: Doamne, vino şi vezi.
35. Isus plângea.
36. Atunci iudeii au spus: Iată, cât îl iubea!
37. Iar unii dintre ei au spus: Nu putea acesta, care a deschis ochii orbului, să fi făcut ca nici acesta să nu fi murit?
38. Isus de aceea, gemând din nou în el însuşi, vine la mormânt. Şi era o peşteră şi o piatră era aşezată peste ea.
39. Isus a spus: Luaţi piatra la o parte. Marta, sora mortului, i-a spus: Doamne, deja miroase greu, fiindcă este mort de patru zile.