1. Fraţii mei, nu fiţi mulţi învăţători, ştiind că vom primi condamnarea mai mare.
2. Fiindcă toţi ne poticnim în multe. Dacă cineva nu se poticneşte în cuvânt, el este un om desăvârşit, în stare să îşi înfrâneze, de asemenea, tot trupul.
3. Iată, punem frâie în gurile cailor, ca să asculte de noi şi le conducem tot trupul.
4. Iată, şi corăbiile, oricât de mari ar fi şi purtate sub vânturi violente, totuşi sunt conduse cu o cârmă foarte mică, oriîncotro doreşte cârmaciul.
5. Astfel şi limba este un membru mic şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce lucru mare aprinde!
6. Şi limba este un foc, o lume a nedreptăţii; astfel este limba printre membrele noastre; întinează tot trupul şi aprinde cursul naturii; şi este aprinsă de iad.
7. Căci fiecare gen de fiare şi de păsări şi de şerpi şi de lucruri din mare, se îmblânzeşte şi a fost îmblânzit de omenire,
8. Dar limba, niciun om nu o poate îmblânzi; este un rău de nestăpânit, plină de otravă mortală.
9. Cu ea binecuvântăm pe Dumnezeu, adică pe Tatăl; şi cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.
10. Din aceeaşi gură iese şi binecuvântare şi blestem. Fraţii mei, acestea nu ar trebui să fie astfel!
11. Revarsă cumva izvorul din acelaşi loc şi apă dulce şi amară?
12. Fraţii mei, poate smochinul să dea măsline? Sau viţa, smochine? Astfel niciun izvor nu dă şi apă sărată şi dulce.
13. Cine este înţelept şi înzestrat cu pricepere dintre voi? Să demonstreze, dintr-o bună purtare, faptele lui cu blândeţea înţelepciunii!
14. Dar dacă aveţi invidie amară şi ceartă în inimile voastre, nu vă lăudaţi şi nu minţiţi împotriva adevărului.
15. Înţelepciunea aceasta nu coboară de sus, ci este pământească, senzuală, drăcească.
16. Fiindcă unde este invidie şi ceartă, este confuzie şi fiecare lucrare rea.
17. Dar înţelepciunea de sus este întâi pură, apoi paşnică, blândă, uşor de abordat, plină de milă şi de roade bune, imparţială şi fără făţărnicie.
18. Iar rodul dreptăţii este semănat în pace de cei ce fac pace.