10. Iar bogatul în aceea că este înjosit, pentru că va trece ca floarea ierbii.
11. Fiindcă a răsărit soarele cu arșița şi usucă iarba şi floarea ei cade şi frumuseţea înfăţişării ei piere: astfel şi bogatul se va ofili în căile lui.
12. Binecuvântat este omul care îndură ispita, pentru că, după ce este încercat, va primi coroana vieţii, pe care a promis-o Domnul celor ce îl iubesc.
13. Să nu spună cineva când este ispitit: Sunt ispitit de Dumnezeu. Fiindcă Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău, nici nu ispiteşte el pe nimeni,
14. Ci fiecare este ispitit, când este atras de propria lui poftă şi ademenit.
15. Apoi, după ce pofta a conceput, naşte păcat; iar păcatul, odată înfăptuit, naşte moarte.
16. Nu vă rătăciţi preaiubiţii mei fraţi!
17. Fiecare dar bun şi fiecare dar desăvârşit este de sus, coborând de la Tatăl luminilor, la care nu este schimbare, nici umbră de întoarcere.
18. Din voia lui ne-a născut el prin cuvântul adevărului, ca să fim un anumit fel de prime roade ale creaturilor sale.
19. De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiecare om să fie grăbit la auzire, încet la vorbire, încet la furie;
20. Fiindcă furia unui om nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.