11. Preaiubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi şi noi suntem datori să ne iubim unii pe alţii.
12. Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu trăieşte în noi şi dragostea lui este desăvârşită în noi.
13. Prin aceasta ştim că rămânem în el şi el în noi, fiindcă ne-a dat din Duhul său.
14. Şi noi am văzut şi aducem mărturie că Tatăl l-a trimis pe Fiul să fie Salvatorul lumii.
15. Oricine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el şi el în Dumnezeu.
16. Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care Dumnezeu o are faţă de noi. Dumnezeu este dragoste; şi cel ce rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în el.
17. În aceasta este făcută desăvârşită dragostea noastră, ca să avem cutezanţă în ziua judecăţii, pentru că aşa cum este el, aşa suntem noi în această lume.
18. În dragoste nu este teamă, ci dragostea desăvârşită alungă afară teama, pentru că teama poartă chinul. Iar cel ce se teme, nu este făcut desăvârşit în dragoste.
19. Noi îl iubim pentru că întâi el ne-a iubit.
20. Dacă cineva spune: Eu îl iubesc pe Dumnezeu şi îl urăşte pe fratele său, este un mincinos, fiindcă cel ce nu îl iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, cum poate să îl iubească pe Dumnezeu, pe care nu l-a văzut?
21. Şi avem această poruncă de la el ca: Cel ce iubeşte pe Dumnezeu să îl iubească şi pe fratele său.