5. Dar cel ce ţine cuvântul lui în el, într-adevăr, dragostea lui Dumnezeu este desăvârşită; prin aceasta ştim că suntem în el.
6. Cel ce spune că rămâne în el, este dator să umble aşa cum el a umblat.
7. Fraţilor, nu vă scriu o poruncă nouă, ci o poruncă veche, pe care aţi avut-o de la început. Porunca veche este cuvântul pe care voi l-aţi auzit de la început.
8. Din nou vă scriu o poruncă nouă care este adevărată în el şi în voi, pentru că întunericul a trecut şi lumina adevărată acum străluceşte.
9. Cel ce spune că este în lumină şi urăşte pe fratele său este în întuneric până acum.
10. Cel ce iubeşte pe fratele său rămâne în lumină şi în el nu este ocazie de poticnire.
11. Dar cel ce urăşte pe fratele său este în întuneric şi umblă în întuneric şi nu ştie încotro merge, pentru că acel întuneric i-a orbit ochii.
12. Vă scriu, copilaşilor, pentru că păcatele vă sunt iertate pentru numele lui.
13. Vă scriu, taţilor, pentru că aţi cunoscut pe cel care este de la început. Vă scriu, tinerilor, pentru că l-aţi învins pe cel rău. Vă scriu, copilaşilor, pentru că l-aţi cunoscut pe Tatăl.
14. V-am scris, taţilor, pentru că l-aţi cunoscut pe cel care este de la început. V-am scris, tinerilor, pentru că sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi şi l-aţi învins pe cel rău.
15. Nu iubiţi lumea, nici lucrurile care sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, dragostea Tatălui nu este în el.
16. Pentru că tot ce este în lume, pofta cărnii şi pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este din Tatăl, ci este din lume.