1. Apoi, după paisprezece ani, am urcat din nou la Ierusalim cu Barnaba şi l-am luat şi pe Titus cu mine.
2. Şi conform unei revelaţii am urcat şi le-am prezentat acea evanghelie pe care o predic printre neamuri şi personal celor care erau renumiţi, ca nu cumva în vreun fel să alerg sau să fi alergat în zadar.
3. Dar nici Titus, care era cu mine, grec fiind, nu a fost constrâns să se circumcidă,
4. Şi aceasta din cauza fraţilor falşi, furişaţi, care au intrat în ascuns să spioneze libertatea noastră pe care o avem în Cristos Isus, ca să ne aducă în sclavie,
5. Acestora nici măcar un moment nu le-am cedat prin supunere, pentru ca adevărul evangheliei să rămână în continuare cu voi.
6. Dar de la aceştia, care considerați a fi ceva (orice ar fi fost ei, pentru mine nu este nicio diferenţă; Dumnezeu nu are în vedere faţa omului), fiindcă aceştia, care considerați a fi ceva, în discuţii nu mi-au adăugat nimic.
7. Ci din contră, văzând că evanghelia necircumciziei îmi fusese încredinţată mie, aşa cum lui Petru îi fusese încredinţată cea a circumciziei,
8. (Fiindcă cel ce a lucrat cu putere în Petru pentru apostolia circumciziei, a lucrat şi în mine pentru neamuri),
9. Şi după ce Iacov şi Chifa şi Ioan, cei consideraţi a fi stâlpi, au priceput harul ce mi-a fost dat, mi-au dat mie şi lui Barnaba mâinile drepte ale părtăşiei, ca noi să mergem la păgâni, iar ei la circumcizie;
10. Numai să ne amintim de cei săraci, ceea ce m-am şi străduit să fac.
11. Dar când Petru a venit la Antiohia, m-am împotrivit lui pe faţă, fiindcă era de învinuit.
12. Fiindcă înainte de venirea unora de la Iacov, mânca cu neamurile; dar când au venit, s-a retras şi s-a separat, temându-se de cei din circumcizie.
13. Şi ceilalţi iudei s-au făţărnicit şi ei cu el, încât şi Barnaba a fost atras în făţărnicia lor.