37. Şi s-a întâmplat în acele zile că era bolnavă şi a murit, şi după ce au scăldat-o, au pus-o într-o cameră de sus.
38. Şi fiindcă Lida era aproape de Iafo şi discipolii auziseră că Petru era acolo, au trimis la el doi bărbaţi, dorind să nu întârzie să vină la ei.
39. Atunci Petru s-a sculat şi a mers cu ei. Când a ajuns, l-au dus în camera de sus; şi toate văduvele stăteau în picioare lângă el, plângând şi arătând cămăşile şi hainele pe care Dorca le-a făcut când era cu ele.
40. Dar Petru i-a scos afară pe toţi şi s-a pus pe genunchi şi s-a rugat; şi, întorcându-se spre trup, a spus: Tabita, scoală-te. Iar ea şi-a deschis ochii; şi când l-a văzut pe Petru, s-a ridicat în şezut.
41. Iar el i-a dat mâna şi a sculat-o; şi după ce a chemat sfinţii şi văduvele, le-a înfăţişat-o în viaţă.
42. Şi aceasta a fost cunoscută prin întreaga Iafo; şi mulţi au crezut în Domnul.
43. Şi s-a întâmplat că a rămas multe zile la Iafo cu un anume Simon, un tăbăcar.