30. Când au aflat fraţii, l-au coborât la Cezareea şi l-au trimis mai departe la Tars.
31. Atunci au avut pace bisericile din toată Iudeea şi Galileea şi Samaria şi au fost edificate; şi, umblând în teama de Domnul şi în mângâierea Duhului Sfânt, s-au înmulţit.
32. Şi s-a întâmplat că, trecând Petru prin toate ţinuturile, a coborât şi la sfinţii care locuiau în Lida.
33. Şi acolo a găsit un anumit om chemat Enea, care zăcea la pat de opt ani şi care era paralizat.
34. Şi Petru i-a spus: Enea, Isus Cristos te vindecă; scoală-te şi fă-ţi patul. Iar el s-a sculat îndată.
35. Şi toţi cei ce locuiau în Lida şi Saron l-au văzut şi s-au întors la Domnul.
36. Şi în Iafo era o anume discipolă numită Tabita, care tradus se spune Dorca; femeia aceasta era plină de fapte bune şi de milosteniile pe care ea le făcea.
37. Şi s-a întâmplat în acele zile că era bolnavă şi a murit, şi după ce au scăldat-o, au pus-o într-o cameră de sus.
38. Şi fiindcă Lida era aproape de Iafo şi discipolii auziseră că Petru era acolo, au trimis la el doi bărbaţi, dorind să nu întârzie să vină la ei.
39. Atunci Petru s-a sculat şi a mers cu ei. Când a ajuns, l-au dus în camera de sus; şi toate văduvele stăteau în picioare lângă el, plângând şi arătând cămăşile şi hainele pe care Dorca le-a făcut când era cu ele.
40. Dar Petru i-a scos afară pe toţi şi s-a pus pe genunchi şi s-a rugat; şi, întorcându-se spre trup, a spus: Tabita, scoală-te. Iar ea şi-a deschis ochii; şi când l-a văzut pe Petru, s-a ridicat în şezut.
41. Iar el i-a dat mâna şi a sculat-o; şi după ce a chemat sfinţii şi văduvele, le-a înfăţişat-o în viaţă.
42. Şi aceasta a fost cunoscută prin întreaga Iafo; şi mulţi au crezut în Domnul.
43. Şi s-a întâmplat că a rămas multe zile la Iafo cu un anume Simon, un tăbăcar.