1. Dar un anumit bărbat, numit Anania, cu soţia lui, Safira, au vândut o proprietate,
2. Şi a păstrat din preţ, soţia lui ştiind şi ea în ascuns; şi au adus o anumită parte şi au pus-o la picioarele apostolilor.
3. Dar Petru a spus: Anania, de ce ţi-a umplut Satan inima să îl minţi pe Duhul Sfânt şi să păstrezi din preţul pământului?
4. Cât timp îţi rămânea, nu rămânea al tău? Şi după ce a fost vândut, nu a fost în propria ta putere? De ce ai conceput lucrul acesta în inima ta? Nu pe oameni ai minţit, ci pe Dumnezeu.
5. Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a căzut jos şi şi-a dat duhul; şi mare frică a venit peste cei ce au auzit acestea.
6. Şi tinerii s-au sculat, l-au învelit şi l-au dus afară şi l-au îngropat.
7. Şi s-a întâmplat, cam la trei ore după aceea, că a intrat soţia lui, neştiind ce s-a făcut.
8. Iar Petru i-a răspuns: Spune-mi dacă cu atât aţi vândut pământul? Iar ea a spus: Da, cu atât.
9. Atunci Petru i-a spus: Cum de v-aţi înţeles voi împreună să îl ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor care l-au îngropat pe soţul tău sunt la uşă şi te vor duce afară.
10. Atunci, îndată a căzut jos la picioarele lui şi şi-a dat duhul; şi tinerii au intrat şi au găsit-o moartă şi ducând-o afară, au îngropat-o lângă soţul ei.
11. Şi mare frică a venit peste toată biserica şi peste toţi câţi au auzit acestea.
12. Şi prin mâinile apostolilor s-au făcut multe semne şi minuni în popor; (şi toţi erau cu un gând în porticul lui Solomon.
13. Dar dintre ceilalţi nu cuteza niciun om să li se alăture; dar poporul îi preamărea.
14. Şi tot mai mulţi credincioşi erau adăugaţi Domnului, mulţimi deopotrivă de bărbaţi şi femei).
15. Într-atât de mult încât duceau afară în străzi pe bolnavi şi îi puneau pe paturi şi pe saltele, ca măcar umbra lui Petru, trecând pe acolo, să îi poată învălui pe unii din ei.