1. Dar un anumit bărbat, numit Anania, cu soţia lui, Safira, au vândut o proprietate,
2. Şi a păstrat din preţ, soţia lui ştiind şi ea în ascuns; şi au adus o anumită parte şi au pus-o la picioarele apostolilor.
3. Dar Petru a spus: Anania, de ce ţi-a umplut Satan inima să îl minţi pe Duhul Sfânt şi să păstrezi din preţul pământului?
4. Cât timp îţi rămânea, nu rămânea al tău? Şi după ce a fost vândut, nu a fost în propria ta putere? De ce ai conceput lucrul acesta în inima ta? Nu pe oameni ai minţit, ci pe Dumnezeu.
5. Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a căzut jos şi şi-a dat duhul; şi mare frică a venit peste cei ce au auzit acestea.
6. Şi tinerii s-au sculat, l-au învelit şi l-au dus afară şi l-au îngropat.
7. Şi s-a întâmplat, cam la trei ore după aceea, că a intrat soţia lui, neştiind ce s-a făcut.
8. Iar Petru i-a răspuns: Spune-mi dacă cu atât aţi vândut pământul? Iar ea a spus: Da, cu atât.
9. Atunci Petru i-a spus: Cum de v-aţi înţeles voi împreună să îl ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor care l-au îngropat pe soţul tău sunt la uşă şi te vor duce afară.
10. Atunci, îndată a căzut jos la picioarele lui şi şi-a dat duhul; şi tinerii au intrat şi au găsit-o moartă şi ducând-o afară, au îngropat-o lângă soţul ei.
11. Şi mare frică a venit peste toată biserica şi peste toţi câţi au auzit acestea.
12. Şi prin mâinile apostolilor s-au făcut multe semne şi minuni în popor; (şi toţi erau cu un gând în porticul lui Solomon.