20. Fiindcă noi nu putem să nu vorbim lucrurile pe care le-am văzut şi le-am auzit.
21. Şi după ce i-au mai ameninţat, i-au lăsat să plece, negăsind nimic cum să îi pedepsească, din cauza poporului, pentru că toţi îl glorificau pe Dumnezeu pentru cele făcute.
22. Fiindcă omul asupra căruia s-a făcut acest miracol al vindecării avea peste patruzeci de ani.
23. Şi după ce li s-a dat drumul, au mers la ai lor şi au povestit tot ce le-au spus preoţii de seamă şi bătrânii.
24. Şi când au auzit şi-au ridicat vocea către Dumnezeu într-un singur gând şi spuneau: Doamne, tu eşti Dumnezeu, care ai făcut cerul şi pământul şi marea şi tot ce este în ele;
25. Tu care ai spus prin gura servitorului tău David: Pentru ce s-au înfuriat păgânii şi popoarele îşi închipuie deşertăciuni?
26. Împăraţii pământului s-au ridicat în picioare şi conducătorii s-au adunat împreună împotriva Domnului şi împotriva Cristosului său.
27. Căci cu adevărat, împotriva sfântului tău copil Isus, pe care l-ai uns, s-au adunat împreună deopotrivă Irod şi Pontius Pilat cu neamurile şi poporul lui Israel,
28. Pentru a face atâtea câte mâna ta şi sfatul tău au hotărât înainte să fie făcute.
29. Şi acum, Doamne, priveşte ameninţările lor; şi dă servitorilor tăi să vorbească cuvântul tău cu toată cutezanţa,
30. Ca prin întinderea mâinii tale să vindeci; şi semne şi minuni să fie făcute prin numele Sfântului tău copil Isus.
31. Şi după ce s-au rugat, locul în care s-au adunat împreună s-a clătinat; şi ei toţi au fost umpluţi cu Duhul Sfânt şi vorbeau cuvântul lui Dumnezeu cu cutezanţă.
32. Şi mulţimea celor care au crezut erau într-o singură inimă şi într-un suflet; şi niciunul nu spunea despre cele ce le avea că erau ale lui; ci le aveau toate în comun.
33. Şi cu mare putere apostolii dădeau mărturie despre învierea Domnului Isus; şi mare har era peste ei toţi.