15. Dar după ce le-au poruncit să iasă afară din consiliu, s-au sfătuit între ei,
16. Spunând: Ce vom face acestor oameni? Pentru că într-adevăr, prin ei, s-a făcut un mare miracol cunoscut tuturor locuitorilor din Ierusalim; şi nu îl putem nega.
17. Dar ca nu cumva să se răspândească mai departe printre oameni, să îi ameninţăm cu severitate, ca să nu mai vorbească în numele acesta niciunui om.
18. Şi i-au chemat şi le-au poruncit să nu vorbească deloc, nici să nu înveţe în numele lui Isus.
19. Dar Petru şi Ioan au răspuns şi le-au zis: Judecaţi voi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să vă dăm ascultare vouă mai mult decât lui Dumnezeu.
20. Fiindcă noi nu putem să nu vorbim lucrurile pe care le-am văzut şi le-am auzit.
21. Şi după ce i-au mai ameninţat, i-au lăsat să plece, negăsind nimic cum să îi pedepsească, din cauza poporului, pentru că toţi îl glorificau pe Dumnezeu pentru cele făcute.
22. Fiindcă omul asupra căruia s-a făcut acest miracol al vindecării avea peste patruzeci de ani.
23. Şi după ce li s-a dat drumul, au mers la ai lor şi au povestit tot ce le-au spus preoţii de seamă şi bătrânii.
24. Şi când au auzit şi-au ridicat vocea către Dumnezeu într-un singur gând şi spuneau: Doamne, tu eşti Dumnezeu, care ai făcut cerul şi pământul şi marea şi tot ce este în ele;
25. Tu care ai spus prin gura servitorului tău David: Pentru ce s-au înfuriat păgânii şi popoarele îşi închipuie deşertăciuni?
26. Împăraţii pământului s-au ridicat în picioare şi conducătorii s-au adunat împreună împotriva Domnului şi împotriva Cristosului său.