2. Şi după ce a fost chemat, Tertul a început să acuze, spunând: Văzând că prin tine ne bucurăm de multă pace şi că au fost făcute lucrări bune pentru această naţiune prin prevederea ta,
3. Le primim întotdeauna şi în toate locurile, preanobile Felix, cu toată mulţumirea.
4. Dar ca nu cumva să te mai reţin, te rog să ne asculţi pe scurt cu bunăvoinţa ta.
5. Fiindcă l-am găsit pe acest bărbat a fi o ciumă, instigator la revoltă printre toţi iudeii din întreaga lume şi un conducător al partidei nazarinenilor;
6. Care a încercat de asemenea să pângărească templul; şi pe care l-am prins şi voiam să îl judecăm conform cu legea noastră.
7. Dar căpetenia Lisias a venit şi l-a luat cu mare violenţă din mâinile noastre,
8. Şi a poruncit acuzatorilor lui să vină înaintea ta. Dacă îl vei cerceta, tu însuţi vei putea afla de la el despre toate lucrurile de care îl acuzăm noi.
9. Şi iudeii au aprobat şi ei, spunând că aşa stau lucrurile.
10. Atunci Pavel, după ce guvernatorul i-a făcut semn să vorbească, a răspuns: Deoarece ştiu că de mulţi ani ai fost judecător al acestei naţiuni, cu atât mai bucuros răspund pentru mine însumi;
11. Ca să poţi înţelege, că nu sunt decât douăsprezece zile de când am urcat să mă închin la Ierusalim.
12. Şi nu m-au găsit în templu dezbătând cu cineva, nici făcând agitaţie a mulţimii, nici în sinagogi, nici în cetate;
13. Nici nu pot dovedi lucrurile de care acum mă acuză.
14. Dar îţi mărturisesc aceasta, că după calea pe care ei o numesc erezie, aşa mă închin Dumnezeului părinţilor mei, crezând toate care sunt scrise în lege şi în profeţi;
15. Şi am speranţă faţă de Dumnezeu, pe care şi ei înşişi o acceptă, că va fi o înviere a morţilor, deopotrivă a celor drepţi şi nedrepţi.
16. Şi în aceasta mă deprind pe mine însumi, să am întotdeauna o conştiinţă fără poticnire, faţă de Dumnezeu şi oameni.