Vechiul Testament

Noul Testament

Fapte 20:8-24 Fidela 2013 (RFB13)

8. Şi erau multe lumini în camera de sus, unde erau adunaţi.

9. Şi în fereastră a şezut un tânăr, unul numit Eutih, fiind cufundat într-un somn adânc; şi pe când Pavel predica îndelung, s-a adâncit în somn şi a căzut jos de la al treilea etaj şi a fost ridicat mort.

10. Iar Pavel a coborât şi s-a aplecat peste el şi, îmbrăţişându-l, a spus: Nu vă tulburaţi; fiindcă viaţa lui este în el.

11. Şi după ce a urcat din nou şi a frânt pâine şi a mâncat şi a vorbit timp îndelungat, până în zorii zilei, astfel a plecat.

12. Şi l-au adus pe tânăr viu şi nu puţin au fost mângâiaţi.

13. Iar noi ne-am dus înainte la corabie şi am navigat spre Assos, vrând să îl luăm de acolo pe Pavel; fiindcă astfel rânduise el, el însuşi gândindu-se să meargă pe jos.

14. Şi când s-a întâlnit cu noi la Assos, l-am luat şi am venit la Mitilene.

15. Şi de acolo am navigat şi în următoarea zi am ajuns faţă în faţă cu Chios; şi în următoarea zi am ajuns la Samos şi am rămas la Troghilion şi în următoarea zi am venit la Milet.

16. Fiindcă Pavel a decis să navigheze pe lângă Efes, pentru că el a refuzat să întârzie în Asia; fiindcă se grăbea, dacă i-ar fi posibil, ca el să fie la Ierusalim de ziua cincizecimii.

17. Iar din Milet a trimis la Efes şi a chemat bătrânii bisericii.

18. Şi după ce au venit la el, le-a spus: Ştiţi din prima zi de când am venit în Asia, cum m-am purtat cu voi în toate timpurile,

19. Servind pe Domnul cu toată umilinţa minţii şi cu multe lacrimi şi ispite, care mi s-au întâmplat prin comploturile iudeilor;

20. Cum nu am ascuns nimic ce vă era de folos, ci v-am arătat şi v-am învăţat public şi din casă în casă,

21. Adeverind deopotrivă iudeilor şi grecilor, pocăinţă faţă de Dumnezeu şi credinţă faţă de Domnul nostru Isus Cristos.

22. Şi acum, iată, eu mă duc, legat în duhul, la Ierusalim, neştiind lucrurile care au să mi se întâmple acolo,

23. Decât că Duhul Sfânt adevereşte în fiecare cetate, spunând că mă aşteaptă lanţuri şi nenorociri.

24. Dar niciunul dintre aceste lucruri nu mă mişcă, nici nu consider a mea viaţă de preţ pentru mine însumi, aşa încât să îmi termin alergarea cu bucurie şi serviciul pe care l-am primit de la Domnul Isus, să adeveresc evanghelia harului lui Dumnezeu.

Citiți capitolul complet Fapte 20