20. Soarele va fi transformat în întuneric şi luna în sânge, înainte să vină ziua aceea mare şi însemnată a Domnului.
21. Şi se va întâmpla că oricine va chema numele Domnului va fi salvat.
22. Voi bărbaţi din Israel, ascultaţi aceste cuvinte: Isus din Nazaret, bărbat adeverit de Dumnezeu printre voi prin miracole şi minuni şi semne, pe care Dumnezeu le-a făcut prin el în mijlocul vostru, precum voi înşivă ştiţi;
23. Pe el, fiind dat prin sfatul hotărât şi cunoaşterea dinainte a lui Dumnezeu, voi l-aţi prins şi prin mâini nelegiuite l-aţi crucificat şi ucis;
24. El pe care Dumnezeu l-a înviat, dezlegându-i durerile morţii, pentru că nu era posibil ca el să fie ţinut de ea.
25. Fiindcă David vorbeşte despre el: Eu dinainte l-am văzut pe Domnul întotdeauna înaintea feţei mele, fiindcă el este la dreapta mea, ca să nu fiu clătinat;
26. Din această cauză mi s-a bucurat inima şi limba mi s-a veselit; peste acestea şi carnea mea se va odihni în speranţă;
27. Pentru că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu îl vei da pe Sfântul tău să vadă putrezirea.
28. Tu mi-ai făcut cunoscute căile vieţii; mă vei umple de bucurie cu înfăţişarea ta.
29. Bărbaţi şi fraţi, lăsaţi-mă să vă vorbesc pe faţă despre patriarhul David, că el este deopotrivă mort şi îngropat şi mormântul lui este cu noi până în această zi.
30. De aceea, fiind profet şi ştiind că Dumnezeu i-a jurat cu jurământ, că din rodul coapselor sale, conform cărnii, îl va ridica pe Cristos să şadă pe tronul său;
31. El, prevăzând, a vorbit despre învierea lui Cristos, că sufletul lui nu a fost lăsat în iad, nici carnea lui nu a văzut putrezirea.
32. Pe acest Isus l-a înviat Dumnezeu, pentru care noi toţi suntem martori.
33. De aceea fiind înălţat prin mâna dreaptă a lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, a revărsat aceasta ce vedeţi şi auziţi voi acum.