32. Aşadar unii strigau ceva şi alţii altceva, fiindcă adunarea era confuză şi cei mai mulţi nu ştiau de ce se adunaseră.
33. Şi l-au târât pe Alexandru afară din mulţime, iudeii împingându-l înainte. Şi Alexandru, făcând semn cu mâna, a voit să se apere înaintea poporului.
34. Dar când şi-au dat seama că este iudeu, toţi într-o singură voce au strigat aproape două ore: Mare este Diana efesenilor.
35. Şi după ce cancelarul cetăţii a liniştit mulţimea, a spus: Bărbaţi efeseni, cine este omul care nu ştie că cetatea efesenilor este închinătoare marii zeiţe Diana şi a chipului care a căzut de la Jupiter.
36. Văzând aşadar că acestea nu pot fi negate, voi ar trebui să staţi liniştiţi şi să nu faceţi nimic în grabă.
37. Fiindcă aţi adus aici pe aceşti bărbaţi, care nu sunt nici jefuitori de biserici, nici blasfematori ai zeiţei voastre.
38. De aceea dacă Demetrie şi meşterii care sunt cu el au ceva împotriva cuiva, judecata este deschisă şi sunt proconsuli; să se acuze unul pe altul.
39. Dar dacă cereţi ceva referitor la alte lucruri, se va rezolva în adunarea legiuită.
40. Fiindcă suntem în pericol să fim acuzaţi pentru tulburarea de azi, nefiind niciun motiv prin care să putem da socoteală despre această îmbulzeală.
41. Şi după ce a spus astfel, a dat drumul adunării.