Vechiul Testament

Noul Testament

Evrei 6:8-17 Fidela 2013 (RFB13)

8. Dar cel care aduce spini şi mărăcini este respins şi aproape de blestem; al cărui sfârşit este să fie ars.

9. Dar suntem convinşi referitor la voi, preaiubiţilor, de lucruri mai bune şi care ţin de salvare, deşi vorbim astfel.

10. Fiindcă Dumnezeu nu este nedrept să uite lucrarea voastră şi munca dragostei, pe care aţi arătat-o pentru numele lui, în aceea că aţi servit şi serviţi sfinţilor.

11. Şi dorim ca fiecare dintre voi să arate aceeaşi sârguință spre deplina asigurare a speranţei, până la sfârşit,

12. Ca să nu fiţi leneşi, ci urmaşi ai celor ce prin credinţă şi răbdare moştenesc promisiunile.

13. Fiindcă Dumnezeu, când a promis lui Avraam, deoarece nu a putut să jure pe niciunul mai mare, a jurat pe sine însuşi,

14. Spunând: Cu adevărat, binecuvântând te voi binecuvânta şi înmulţind te voi înmulţi.

15. Şi, astfel, după ce a îndurat cu răbdare, a obţinut promisiunea.

16. Fiindcă oamenii, într-adevăr, jură pe unul mai mare; şi un jurământ pentru confirmare este pentru ei sfârşitul întregii certe.

17. În acelaşi fel, Dumnezeu, cu atât mai mult voind să arate moştenitorilor promisiunii neschimbarea sfatului său, l-a confirmat printr-un jurământ,

Citiți capitolul complet Evrei 6