9. Când părinţii voştri m-au ispitit, m-au încercat şi au văzut faptele mele patruzeci de ani.
10. De aceea m-am mâhnit pe această generaţie şi am spus: Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor şi nu au cunoscut căile mele.
11. Aşa că am jurat în furia mea: Nu vor intra în odihna mea).
12. Luaţi seama, fraţilor, ca nu cumva să fie în vreunul dintre voi o inimă rea a necredinţei, pentru a se îndepărta de Dumnezeul cel viu.
13. Ci îndemnaţi-vă zilnic unii pe alţii, cât timp se spune: Astăzi, ca nu cumva să fie vreunul dintre voi împietrit prin înşelătoria păcatului.
14. Fiindcă suntem făcuţi părtaşi ai lui Cristos, dacă ţinem strâns începutul încrederii noastre neclintit până la sfârşit;
15. Deoarece se spune: Astăzi, dacă veţi auzi vocea lui, nu vă împietriţi inimile ca în răzvrătire.
16. Fiindcă unii, după ce au auzit, s-au răzvrătit; însă nu toţi care au ieşit din Egipt, prin Moise.
17. Dar pe cine s-a mâhnit el patruzeci de ani? Nu pe cei ce au păcătuit, ale căror trupuri moarte au căzut în pustie?
18. Şi cui a jurat el că nu vor intra în odihna lui, dacă nu celor ce nu au crezut?