4. Prin credinţă, Abel i-a oferit lui Dumnezeu un sacrificiu nespus mai bun decât Cain, sacrificiul prin care el a obţinut mărturia că a fost drept, Dumnezeu mărturisind despre darurile lui; şi prin aceasta, deşi mort, încă vorbeşte.
5. Prin credinţă a fost strămutat Enoh, ca să nu vadă moartea; şi nu a fost găsit, deoarece Dumnezeu l-a strămutat; fiindcă înainte de strămutarea lui, a avut această mărturie, că i-a plăcut lui Dumnezeu.
6. Iar fără credinţă este imposibil a plăcea lui, fiindcă cel ce vine la Dumnezeu trebuie să creadă că el este şi că este un răsplătitor al celor ce îl caută cu zel.
7. Prin credinţă, Noe, fiind avertizat de Dumnezeu despre lucrurile ce încă nu se vedeau, împins de teamă, a pregătit o arcă pentru salvarea casei sale, prin care el a condamnat lumea şi a devenit moştenitor al dreptăţii, care este prin credinţă.
8. Prin credinţă, Avraam, după ce a fost chemat să meargă la locul pe care avea să îl primească mai apoi drept moştenire, a ascultat; şi a mers, neştiind încotro mergea.
9. Prin credinţă a locuit el temporar în ţara promisiunii, ca într-o ţară străină, locuind în corturi cu Isaac şi Iacob, co-moştenitori ai aceleiaşi promisiuni.
10. Fiindcă el căuta o cetate care are temelii, al cărei ziditor şi făcător este Dumnezeu.
11. Prin credinţă şi Sara însăşi a primit putere pentru conceperea seminţei şi a născut un copil, deşi îi trecuse vârsta, fiindcă l-a socotit credincios pe cel ce promisese.
12. De aceea chiar dintr-unul şi acela ca şi mort, s-au născut o mulţime ca stelele cerului, şi nenumăraţi ca nisipul de pe ţărmul mării.
13. Toţi aceştia au murit în credinţă, fără să fi primit lucrurile promisiunilor, ci, văzându-le de departe, au şi fost convinşi despre ele, le-au şi îmbrăţişat şi au mărturisit că erau străini şi locuitori temporari pe pământ.
14. Fiindcă toţi cei ce spun astfel de lucruri, arată clar că ei caută o patrie.
15. Şi, într-adevăr, dacă şi-ar fi amintit de patria aceea de unde au ieşit, ar fi avut ocazia să se întoarcă.
16. Dar acum, ei doresc o patrie mai bună, care este cerească; de aceea Dumnezeu nu se ruşinează să fie numit Dumnezeul lor; fiindcă le-a pregătit o cetate.
17. Prin credinţă, Avraam, când a fost încercat, l-a oferit pe Isaac; şi cel ce a primit promisiunile l-a oferit pe singurul său fiu născut,
18. Despre care s-a spus: Pentru că în Isaac îţi va fi numită sămânţa;