1. Iar credinţa este substanţa lucrurilor sperate, dovada lucrurilor nevăzute.
2. Fiindcă prin aceasta bătrânii au obţinut o bună mărturie.
3. Prin credinţă înţelegem că au fost urzite lumile prin cuvântul lui Dumnezeu, aşa că lucrurile care sunt văzute nu au fost făcute din lucruri care se văd.
4. Prin credinţă, Abel i-a oferit lui Dumnezeu un sacrificiu nespus mai bun decât Cain, sacrificiul prin care el a obţinut mărturia că a fost drept, Dumnezeu mărturisind despre darurile lui; şi prin aceasta, deşi mort, încă vorbeşte.
5. Prin credinţă a fost strămutat Enoh, ca să nu vadă moartea; şi nu a fost găsit, deoarece Dumnezeu l-a strămutat; fiindcă înainte de strămutarea lui, a avut această mărturie, că i-a plăcut lui Dumnezeu.
6. Iar fără credinţă este imposibil a plăcea lui, fiindcă cel ce vine la Dumnezeu trebuie să creadă că el este şi că este un răsplătitor al celor ce îl caută cu zel.
7. Prin credinţă, Noe, fiind avertizat de Dumnezeu despre lucrurile ce încă nu se vedeau, împins de teamă, a pregătit o arcă pentru salvarea casei sale, prin care el a condamnat lumea şi a devenit moştenitor al dreptăţii, care este prin credinţă.
8. Prin credinţă, Avraam, după ce a fost chemat să meargă la locul pe care avea să îl primească mai apoi drept moştenire, a ascultat; şi a mers, neştiind încotro mergea.
9. Prin credinţă a locuit el temporar în ţara promisiunii, ca într-o ţară străină, locuind în corturi cu Isaac şi Iacob, co-moştenitori ai aceleiaşi promisiuni.
10. Fiindcă el căuta o cetate care are temelii, al cărei ziditor şi făcător este Dumnezeu.
11. Prin credinţă şi Sara însăşi a primit putere pentru conceperea seminţei şi a născut un copil, deşi îi trecuse vârsta, fiindcă l-a socotit credincios pe cel ce promisese.