17. Şi păcatele lor şi nelegiuirile lor eu nicidecum nu mi le voi aminti.
18. Dar acolo unde este iertare a acestora, nu mai este ofrandă pentru păcat.
19. De aceea fraţilor, având cutezanţă pentru a intra în locul preasfânt prin sângele lui Isus,
20. Pe o cale nouă şi vie, pe care el a consacrat-o pentru noi, prin perdea, care altfel spus este carnea lui,
21. Şi având un mare preot peste casa lui Dumnezeu,
22. Să ne apropiem cu o inimă adevărată, în deplină asigurare a credinţei, având inimile stropite, pentru curăţire, de o conştiinţă rea şi trupurile scăldate cu apă pură.
23. Să ţinem strâns mărturisirea credinţei noastre, fără clătinare; (căci credincios este cel ce a promis),
24. Şi să luăm aminte unii la alţii pentru a ne provoca la dragoste şi la fapte bune,
25. Nepărăsind adunarea noastră împreună, după cum este obiceiul unora, ci să ne îndemnăm unii pe alţii; şi cu atât mai mult cu cât vedeţi apropiindu-se ziua.
26. Căci dacă noi păcătuim voit după ce am primit cunoaşterea adevărului, nu mai rămâne sacrificiu pentru păcate,
27. Ci o anumită aşteptare înfricoşată a judecăţii şi o indignare arzătoare, care îi va mistui pe potrivnici.
28. Oricine a dispreţuit legea lui Moise a murit fără milă, pe baza mărturiei a doi sau trei martori;
29. De o cât mai dureroasă pedeapsă presupuneţi că va fi considerat demn, cel ce a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu şi a socotit sângele legământului, prin care a fost sfinţit, un lucru profan şi a tratat dispreţuitor Duhul harului?