1. Dumnezeu, care în multe dăţi şi în diferite feluri, le-a vorbit odinioară părinţilor prin profeţi,
2. În aceste zile de pe urmă ne-a vorbit prin Fiul său, pe care l-a pus moştenitor a toate, prin care a şi făcut lumile;
3. Care, fiind strălucirea gloriei lui şi întipărirea persoanei lui şi susţinând toate prin cuvântul puterii lui, după ce a făcut prin el însuşi curăţarea păcatelor noastre, s-a aşezat la dreapta Maiestăţii în înălţime;
4. Fiind făcut cu atât mai bun decât îngerii, cu cât a obţinut prin moştenire un nume nespus mai bun decât ei.
5. Căci, căruia dintre îngeri i-a spus el vreodată: Tu eşti Fiul meu, astăzi te-am născut? Şi din nou: Eu îi voi fi Tată şi el îmi va fi Fiu?