1. Acum, preaiubiţilor, vă scriu această a doua epistolă, în care stârnesc minţile voastre pure prin aducere aminte,
2. Ca să fiţi mereu cu aducere aminte a cuvintelor care au fost vorbite mai înainte de către sfinţii profeţi şi a poruncii noastre, apostolii Domnului şi Salvatorului;
3. Ştiind întâi aceasta, că vor veni batjocoritori în zilele de pe urmă, umblând conform propriilor pofte,
4. Şi spunând: Unde este promisiunea venirii lui? Fiindcă de când au adormit părinții noştri, toate continuă la fel de la începutul creaţiei.
5. Fiindcă referitor la aceasta ei sunt ignoranţi în mod voit, că prin cuvântul lui Dumnezeu cerurile au fost din vechime şi pământul arătându-se din apă şi în apă,
6. Prin care lumea, care era atunci, a pierit fiind potopită cu apă;
7. Dar cerurile şi pământul de acum prin acelaşi cuvânt sunt păstrate, fiind rezervate focului pentru ziua judecăţii şi a pieirii oamenilor neevlavioşi.
8. Dar preaiubiţilor, să nu fiți ignorați referitor la acest lucru, că o zi înaintea Domnului este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi.
9. Domnul nu întârzie referitor la promisiunea lui, aşa cum unii socotesc întârziere, ci este îndelung răbdător faţă de noi şi nu doreşte ca cineva să piară, ci toţi să vină la pocăinţă.
10. Dar ziua Domnului va veni ca un hoţ în noapte; în acea zi cerurile vor trece cu zgomot mare, iar elementele se vor topi cu căldură mare; de asemenea pământul şi faptele care sunt pe el vor fi arse în întregime.
11. Văzând, aşadar, că toate acestea se vor descompune, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi în comportare sfântă şi evlavie,