Vechiul Testament

Noul Testament

2 Corinteni 11:14-26 Fidela 2013 (RFB13)

14. Şi nu este de mirare, fiindcă însuşi Satan se preface într-un înger al luminii.

15. De aceea nu este mare lucru dacă şi servitorii lui se prefac a fi servitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi conform cu faptele lor.

16. Spun din nou: Să nu mă creadă cineva a fi prost; iar dacă nu, măcar primiţi-mă ca pe un prost, ca să mă fălesc puţin.

17. Ceea ce vorbesc, nu vorbesc după Domnul, ci parcă ar fi în nebunie, în această încredere a falei.

18. Văzând că mulţi se laudă conform cărnii, mă voi lăuda şi eu.

19. Fiindcă suportaţi cu plăcere pe cei proşti, voi fiind înţelepţi.

20. Fiindcă suportaţi dacă cineva vă duce în sclavie, dacă cineva vă mănâncă, dacă cineva ia de la voi, dacă cineva se înalţă pe sine însuşi, dacă cineva vă lovește peste faţă.

21. Vorbesc referitor la ocară, ca şi cum am fi fost slabi. Dar oricine este cutezător în ceva, (vorbesc nebuneşte) sunt şi eu cutezător.

22. Sunt ei evrei? Şi eu sunt. Sunt ei Israeliţi? Şi eu sunt. Sunt ei sămânţa lui Avraam? Şi eu.

23. Sunt ei servitori ai lui Cristos? (Vorbesc ca un prost) eu, mai mult; în munci mai mult; în biciuiri peste măsură, mai des în închisori, deseori în moarte.

24. De cinci ori am primit de la iudei patruzeci de lovituri fără una;

25. De trei ori am fost bătut cu nuiele, odată am fost împroşcat cu pietre, de trei ori am naufragiat, o noapte şi o zi am fost în adâncul mării.

26. Deseori în călătorii, în pericole pe ape, în pericole din partea tâlharilor, în pericole din partea compatrioţilor, în pericole din partea păgânilor, în pericole în cetate, în pericole în pustie, în pericole pe mare, în pericole între fraţi falşi.

Citiți capitolul complet 2 Corinteni 11