7. Şi speranţa noastră despre voi este neclintită, ştiind că aşa cum sunteţi părtaşi ai suferinţelor, tot aşa veţi fi şi ai mângâierii.
8. Fiindcă nu vă voim neştiutori, fraţilor, despre necazul care a venit peste noi în Asia, că am fost apăsaţi peste măsură, peste puterea noastră, încât am pierdut chiar speranţa de viaţă;
9. Dar aveam sentinţa morţii în noi înşine, ca să nu ne încredem în noi înşine, ci în Dumnezeu care învie morţii;
10. Care ne-a scăpat dintr-o moarte atât de mare şi ne scapă; în care ne încredem că ne va şi scăpa;
11. Şi voi, ajutând împreună prin rugăciune pentru noi, ca pentru darul dăruit nouă prin multe persoane, mulţumiri să fie aduse de mulţi pentru noi.
12. Fiindcă bucuria noastră este aceasta: mărturia conştiinţei noastre, că am avut comportarea noastră în lume, şi mai abundent faţă de voi, în simplitate şi sinceritate dumnezeiască, nu cu înţelepciune carnală, ci prin harul lui Dumnezeu.
13. Fiindcă nu vă scriem altele decât ce citiţi sau recunoaşteţi; şi mă încred că veţi recunoaşte chiar până la sfârşit,
14. Aşa cum ne-aţi şi recunoscut în parte, că suntem bucuria voastră, chiar aşa cum şi voi sunteţi a noastră, în ziua Domnului Isus.
15. Şi în această încredere voiam să vin înainte la voi, ca să aveţi un al doilea beneficiu.
16. Şi să trec pe la voi spre Macedonia, şi apoi să vin din nou din Macedonia la voi şi să fiu condus de voi spre Iudeea.