1. Atâţia robi câţi sunt sub jug să își socotească propriii lor stăpâni demni de toată onoarea, pentru ca numele lui Dumnezeu şi doctrina lui să nu fie blasfemiate.
2. Iar cei ce au stăpâni ce cred, să nu îi dispreţuiască, pentru că sunt fraţi; ci mai degrabă să îi servească, pentru că sunt credincioşi şi preaiubiţi, părtaşi ai binefacerii. Acestea învaţă-i şi îndeamnă-i.
3. Dacă cineva învaţă pe alţii o doctrină diferită şi nu consimte la cuvintele sănătoase, cuvintele Domnului nostru Isus Cristos, şi la doctrina care este conformă cu evlavia,
4. Este îngâmfat, neştiind nimic, şi este nebun după întrebări şi certuri despre cuvinte, din care vin invidie, ceartă, vorbiri de rău, bănuieli rele,
5. Dispute perverse ale oamenilor total corupţi în minte şi lipsiţi de adevăr, presupunând că orice câştig este evlavie: desparte-te de astfel de oameni.
6. Dar evlavia cu mulţumire este mare câştig.
7. Fiindcă noi nu am adus nimic în lume şi cu siguranță nu putem duce nimic din ea.
8. Dar având hrană şi îmbrăcăminte, să fim mulţumiţi cu acestea.