7. Ci am fost blânzi în mijlocul vostru, chiar aşa cum o dădacă se îngrijeşte cu afecţiune de copiii ei.
8. Astfel, tânjind cu drag după voi, eram gata să vă împărtăşim nu doar evanghelia lui Dumnezeu, ci şi propriile noastre suflete, pentru că ne eraţi preaiubiţi.
9. Fiindcă vă amintiţi, fraţilor, munca şi durerea noastră, căci, muncind noapte şi zi, deoarece nu doream să fim împovărători niciunuia dintre voi, v-am predicat evanghelia lui Dumnezeu.
10. Voi sunteţi martori şi Dumnezeu la fel, cât de sfânt şi drept şi ireproşabil ne-am comportat printre voi, cei care credeţi;
11. După cum ştiţi cum v-am îndemnat şi mângâiat şi am adus mărturie fiecăruia dintre voi, ca un tată copiilor lui,
12. Ca să umblaţi demn de Dumnezeu, care v-a chemat la împărăţia şi gloria sa.
13. Din această cauză şi mulţumim lui Dumnezeu neîncetat, deoarece, când aţi primit cuvântul lui Dumnezeu pe care l-aţi auzit de la noi, aţi primit nu cuvântul oamenilor, ci aşa cum este în adevăr, cuvântul lui Dumnezeu care lucrează cu putere şi în voi care credeţi.
14. Fiindcă voi, fraţilor, v-aţi făcut urmaşi ai bisericilor lui Dumnezeu, care, în Iudeea, sunt în Cristos Isus, pentru că şi voi aţi suferit aceleaşi lucruri de la concetăţenii voştri, ca şi ei de la iudei,