1. Tot aşa, soţiilor, fiţi în supunere propriilor voştri soţi, ca, dacă cineva nu ascultă de cuvânt, ei de asemenea să fie câştigaţi fără cuvânt, prin comportarea soţiilor,
2. Privind comportarea voastră castă, în frică.
3. A căror înfrumuseţare să nu fie cea exterioară a împletirii părului şi a purtării aurului, sau a îmbrăcării hainelor,
4. Ci să fie omul ascuns al inimii, în ceea ce este neputrezitor, chiar ornamentul unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.
5. Căci astfel şi în vechime sfintele femei care se încredeau în Dumnezeu, se înfrumuseţau, fiind în supunere propriilor soţi.
6. Aşa cum Sara a ascultat de Avraam, numindu-l domn; ea, a cărei fiice sunteţi, atât timp cât faceţi binele şi nu vă temeţi de nimic înfricoşător.
7. Tot aşa, soţilor, locuiţi împreună cu ele conform cunoaşterii, dând onoare soţiei, ca vasului mai slab şi ca fiind comoştenitori ai harului vieţii, pentru ca rugăciunile voastre să nu fie împiedicate.
8. Iar în final, fiţi toţi cu o singură minte, având compasiune unii pentru alţii, iubiţi ca fraţii, fiţi miloşi, fiţi politicoşi,
9. Neîntorcând rău pentru rău, sau defăimare pentru defăimare, ci dimpotrivă, binecuvântând; ştiind că la aceasta sunteţi chemaţi, ca să moşteniţi o binecuvântare.
10. Fiindcă cel ce voieşte să iubească viaţa şi să vadă zile bune să îşi înfrâneze limba de la rău şi buzele sale să nu vorbească viclenie;
11. Să evite răul şi să facă binele; să caute pacea şi să o urmărească.
12. Pentru că ochii Domnului sunt peste cei drepţi şi urechile sale deschise la rugăciunile lor, dar faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul.
13. Şi cine este cel ce vă va răni, dacă sunteţi urmaşi ai binelui?
14. Dar şi dacă suferiţi pentru dreptate, fericiţi sunteţi şi nu vă temeţi de teroarea lor, nici nu fiţi tulburaţi,
15. Ci sfinţiţi pe Domnul Dumnezeu în inimile voastre şi fiţi gata totdeauna pentru a da un răspuns fiecăruia care vă cere un motiv al speranţei ce este în voi, cu blândeţe şi teamă,
16. Având o conştiinţă bună, pentru ca în ce vorbesc de rău despre voi, ca făcători de rele, să fie ruşinaţi cei ce acuză în mod fals buna voastră comportare în Cristos.
17. Fiindcă este mai bine, dacă astfel este voia lui Dumnezeu, să suferiţi pentru facere de bine, decât pentru facere de rău.
18. Pentru că şi Cristos a suferit o dată pentru păcate, cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă la Dumnezeu, dat la moarte în carne, dar primind viață prin Duh.
19. Prin care a şi mers şi a predicat duhurilor în închisoare;
20. Care au fost neascultători odinioară, odată când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu aştepta în zilele lui Noe, în timp ce era în pregătire arca, în care puţine, adică opt suflete, au fost salvate prin apă;
21. Şi căreia botezul, fiindu-i o prefigurare, ne salvează acum, (adică, nu înlăturarea murdăriei cărnii, ci răspunsul unei conştiinţe bune către Dumnezeu), prin învierea lui Isus Cristos,
22. Care a mers în cer şi este la dreapta lui Dumnezeu; îngeri şi autorităţi şi puteri, fiindu-i supuse.