16. Ca oameni liberi, dar nu folosind libertatea voastră ca pe o manta a răutăţii, ci ca servitori ai lui Dumnezeu.
17. Onoraţi pe toţi. Iubiţi pe fraţi. Temeţi-vă de Dumnezeu. Onoraţi pe împărat.
18. Servitorilor, fiţi supuşi stăpânilor voştri cu toată teama, nu numai celor buni şi blânzi, dar şi celor perverși.
19. Fiindcă acest lucru este demn de mulţumire, dacă cineva, datorită conştiinţei către Dumnezeu, îndură întristare, suferind pe nedrept.
20. Fiindcă ce glorie este, dacă veţi îndura când sunteţi loviţi cu pumnul pentru păcatele voastre? Dar dacă faceţi bine şi suferiţi şi înduraţi, acest lucru este plăcut lui Dumnezeu.
21. Fiindcă la aceasta aţi fost chemaţi, pentru că şi Cristos a suferit pentru noi, lăsându-ne un exemplu, ca să urmaţi paşii lui.
22. El, care nu a făcut păcat, nici nu a fost găsită viclenie în gura lui,
23. Care, fiind ocărât, nu a ocărât; când a suferit, nu a ameninţat, ci s-a încredinţat aceluia ce judecă cu dreptate.
24. El însuşi care a purtat păcatele noastre în trupul său pe lemn, ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru dreptate; prin ale cărui lovituri aţi fost vindecaţi.
25. Fiindcă eraţi ca oi care rătăceau, dar acum v-aţi întors la Păstorul şi Episcopul sufletelor voastre.