1. Iar despre lucrurile sacrificate idolilor, ştim că toţi avem cunoaştere. Cunoaşterea îngâmfă, dar dragostea creştină edifică.
2. Şi dacă cineva gândeşte că ştie ceva, încă nu ştie nimic aşa cum ar trebui să ştie.
3. Dar dacă cineva îl iubeşte pe Dumnezeu, acesta este cunoscut de el.
4. De aceea cât despre a mânca lucrurile sacrificate idolilor, ştim că un idol nu este nimic în lume şi că nu este alt Dumnezeu decât numai unul singur.
5. Căci chiar dacă sunt aşa numiţi dumnezei, fie în cer, fie pe pământ (aşa cum sunt mulţi dumnezei şi mulţi domni),
6. Totuşi pentru noi este un singur Dumnezeu Tatăl, din care sunt toate, şi noi în el; şi un singur Domn Isus Cristos, prin care sunt toate, şi noi prin el.
7. Însă nu este în fiecare om acea cunoaştere, fiindcă unii, conştientizând idolul până la această oră, mănâncă aceasta ca ceva sacrificat unui idol; şi conştiinţa lor, fiind slabă, este întinată.
8. Dar mâncarea nu ne recomandă lui Dumnezeu; fiindcă nici dacă mâncăm, nu suntem mai buni, nici dacă nu mâncăm, nu suntem mai răi.
9. Dar luaţi seama ca nu cumva în vreun fel această libertate a voastră să devină o piatră de cădere celor slabi.
10. Căci dacă cineva te vede pe tine, care ai cunoaştere, şezând la masă în templul idolului, nu va fi încurajată conştiinţa lui, fiind slabă, să mănânce acele lucruri sacrificate idolilor?
11. Şi să piară prin cunoaşterea ta fratele slab, pentru care a murit Cristos?
12. Dar când păcătuiţi astfel împotriva fraţilor şi răniţi conştiinţa lor slabă, păcătuiţi împotriva lui Cristos.
13. De aceea dacă o mâncare face pe fratele meu să se poticnească, nu voi mânca niciodată carne, cât va rămânea lumea, ca nu cumva să fac pe fratele meu să se poticnească.