29. Dar spun aceasta, fraţilor, timpul este scurt; rămâne ca şi cei ce au soţii să fie ca şi cum nu ar avea;
30. Şi cei ce plâng, ca şi cum nu ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; şi cei ce cumpără, ca şi cum nu ar stăpâni;
31. Şi cei ce folosesc această lume, ca şi cum nu ar abuza de ea; fiindcă înfăţişarea acestei lumi trece.
32. Dar aş dori ca voi să fiţi fără grijă. Cel necăsătorit se îngrijeşte de lucrurile care aparţin Domnului, cum să placă Domnului;
33. Dar cel căsătorit se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă soţiei.
34. Tot aşa între soţie şi fecioară este diferenţă. Cea necăsătorită se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă deopotrivă în trup şi în duh; dar cea căsătorită se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă soţului.
35. Iar aceasta o spun spre folosul vostru; nu ca să arunc un laţ asupra voastră, ci pentru ceea ce este frumos şi ca să serviţi Domnului fără distragere.
36. Dar dacă cineva gândeşte că se poartă necuvenit faţă de fecioara lui, dacă trece de floarea vârstei ei şi nevoia o cere, să facă ce voieşte, nu păcătuieşte, să se căsătorească.
37. Totuşi, cel ce stă neclintit în inima lui, neavând constrângere, şi are putere peste propria lui voinţă şi a hotărât astfel în inima lui că îşi va păstra fecioara, bine face.
38. Astfel, cel ce dă în căsătorie bine face, iar cel ce nu dă în căsătorie mai bine face.
39. Soţia este legată prin lege cât timp trăieşte soţul ei; dar dacă soţul ei moare, este liberă să se căsătorească cu cine voieşte, numai în Domnul.
40. Dar după sfatul meu, este mai fericită dacă rămâne aşa; şi gândesc că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.