10. Iar celor căsătoriţi le poruncesc nu eu, ci Domnul: Soţia să nu se despartă de soţ.
11. Dar chiar dacă se desparte, să rămână necăsătorită sau să se împace cu soţul ei; şi soţul să nu divorţeze de soţia lui.
12. Dar celorlalţi le spun eu, nu Domnul: Dacă vreun frate are o soţie ce nu crede, şi ea se mulţumeşte să locuiască cu el, să nu divorţeze de ea;
13. Şi femeia care are un soţ ce nu crede, şi el se mulţumeşte să locuiască cu ea, să nu îl părăsească.
14. Fiindcă soţul care nu crede este sfinţit prin soţie, şi soţia care nu crede este sfinţită prin soţ; altfel, copiii voştri sunt necuraţi; dar acum sunt sfinţi.
15. Dar dacă cel ce nu crede se desparte, să se despartă. Un frate sau o soră nu este în robie în astfel de cazuri, dar Dumnezeu ne-a chemat la pace.
16. Fiindcă ce ştii tu, soţie, dacă îţi vei salva soţul? Sau ce ştii tu, soţule, dacă îţi vei salva soţia?
17. Totuşi, aşa cum Dumnezeu a împărţit fiecăruia, aşa cum Domnul a chemat pe fiecare, aşa să umble. Şi aşa rânduiesc în toate bisericile.
18. Este cineva chemat fiind circumcis? Să nu se facă necircumcis. Este cineva chemat în necircumcizie? Să nu se circumcidă.
19. Circumcizia nu este nimic, şi necircumcizia nu este nimic, ci ţinerea poruncilor lui Dumnezeu.
20. Fiecare să rămână în aceeaşi chemare în care a fost chemat.
21. Eşti chemat, să fii rob? Nu te nelinişti de aceasta; dar dacă poţi fi făcut liber, mai degrabă foloseşte-te de aceasta.