32. Dacă în felul oamenilor m-am luptat cu fiarele în Efes, care îmi este folosul, dacă nu învie morţii? Să mâncăm şi să bem, fiindcă mâine murim.
33. Nu vă amăgiţi: Vorbirile rele strică obiceiurile bune.
34. Treziţi-vă la dreptate şi nu păcătuiţi! Fiindcă unii nu au cunoaşterea despre Dumnezeu; spre ruşinea voastră o spun.
35. Dar va spune cineva: Cum sunt morţii înviaţi? Şi cu ce trup vin?
36. Prostule! Ce semeni tu nu primește viață dacă nu moare,
37. Şi ce semeni, nu semeni acel trup care va fi, ci grăuntele gol, fie de grâu, fie de altă sămânţă,
38. Dar Dumnezeu îi dă trup aşa cum a dorit; şi fiecărei seminţe propriul ei trup.
39. Nu toată carne este aceeaşi carne; ci este o carne a oamenilor şi altă carne a animalelor; şi alta a peştilor şi alta a păsărilor.
40. De asemenea sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar una este gloria celor cereşti şi alta a celor pământeşti.
41. Este o glorie a soarelui şi o altă glorie a lunii şi o altă glorie a stelelor, fiindcă o stea diferă de altă stea în glorie.
42. Astfel este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire şi este înviat în neputrezire;
43. Este semănat în dezonoare, este înviat în glorie; este semănat în slăbiciune, este înviat în putere;
44. Este semănat trup natural, este înviat trup spiritual. Există trup natural şi există trup spiritual.
45. Astfel şi este scris: Primul om, Adam, a fost făcut un suflet viu; ultimul Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.