4. Cel ce vorbeşte într-o limbă necunoscută se edifică pe sine însuşi, dar cel ce profeţeşte edifică biserica.
5. Aş dori ca voi toţi să vorbiţi în limbi, dar mai degrabă să profeţiţi, fiindcă mai mare este cel ce profeţeşte decât cel ce vorbeşte în limbi, afară numai dacă traduce, ca biserica să primească edificare.
6. Şi acum fraţilor, dacă vin la voi vorbind în limbi, cu ce v-aş fi de folos dacă nu v-aş vorbi fie prin revelaţie, fie prin cunoaştere, fie prin profeţie, fie prin doctrină?
7. Şi chiar cele neînsufleţite, dând sunet, fie fluier, fie harpă, dacă nu dau sunete distincte, cum se va şti ce se cântă cu fluierul sau harpa?
8. Fiindcă şi trâmbiţa dacă dă un sunet neclar, cine se va pregăti de bătălie?
9. Tot aşa şi voi, dacă nu rostiţi prin limbă cuvinte uşor de înţeles, cum se va şti ce se vorbeşte? Fiindcă veţi vorbi în vânt.
10. Pot fi atât de multe feluri de voci în lume, dar niciuna dintre ele nu este fără semnificaţie.
11. De aceea dacă nu cunosc înţelesul vocii, voi fi un barbar pentru cel ce vorbeşte, şi cel ce vorbeşte va fi un barbar pentru mine.
12. Tot aşa şi voi, fiindcă sunteţi zeloşi pentru daruri spirituale, căutaţi să abundaţi spre edificarea bisericii.
13. De aceea cel ce vorbeşte într-o limbă necunoscută, să se roage ca să o traducă.
14. Căci dacă mă rog într-o limbă necunoscută, duhul meu se roagă, dar înţelegerea mea este neroditoare.