22. De aceea limbile sunt pentru un semn, nu celor ce cred, ci celor ce nu cred; dar profeţia nu serveşte pentru cei ce nu cred, ci pentru cei ce cred.
23. De aceea dacă se adună întreaga biserică într-un loc şi toţi vorbesc în limbi, şi intră cei neînvăţaţi sau cei ce nu cred, nu vor spune că sunteţi nebuni?
24. Dar dacă toţi profeţesc şi intră cineva care nu crede sau neînvăţat, el este convins de toţi, este judecat de toţi,
25. Şi astfel tainele inimii lui sunt arătate; şi, căzând astfel cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu şi va spune că Dumnezeu este cu adevărat în voi.
26. Ce este de făcut atunci, fraţilor? Când vă adunaţi împreună, fiecare dintre voi are un psalm, are o doctrină, are o altă limbă, are o revelaţie, are o interpretare. Toate să fie făcute pentru edificare.
27. Dacă cineva vorbeşte într-o limbă necunoscută, să fie câte doi sau cel mult trei şi pe rând, şi unul să traducă.
28. Iar dacă nu este traducător, să tacă în biserică şi să îşi vorbească lui însuşi şi lui Dumnezeu.
29. Iar profeţii să vorbească doi sau trei, şi ceilalţi să judece.
30. Şi dacă îi este revelat ceva altuia care şade acolo, primul să tacă.
31. Fiindcă puteţi toţi să profeţiţi, unul după altul, pentru ca toţi să înveţe şi toţi să fie mângâiaţi.
32. Şi duhurile profeţilor sunt supuse profeţilor;
33. Fiindcă Dumnezeu nu este autorul confuziei, ci al păcii, ca în toate bisericile sfinţilor.
34. Femeile voastre să tacă în biserici, fiindcă nu le este permis să vorbească, ci să fie în supunere, aşa cum spune şi legea.
35. Şi dacă doresc să înveţe ceva, să întrebe pe soţii lor acasă, fiindcă este ruşine pentru femei să vorbească în biserică.
36. Ce? De la voi a ieşit cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns?